Aloe Vera contine un complex extraordinar de bogat de substante dar pentru inceput putem spune ca doua sunt cele mai importante:
aloina, situata imediat sub coaja frunzei, un lichid galben laptos cu gust amar, folosit de secole ca laxativ (utilizat sub forma de praf)
gelul de aloe vera, un lichid vascos situat in interiorul frunzelor.
Principalul dezavantaj care a facut ca folosirea aloei sa nu fie atat de raspandita pe cat este de eficienta in tratarea atator afectiuni, a fost instabilitatea accentuata a gelului extras din frunze. Dupa taierea unei frunze, sucul obtinut prin stoarcerea acesteia se oxideaza foarte rapid (daca nu este prelucrat in decurs de doua ore), pierzandu-si drastic din calitatile curative (aproximativ 95 % din principiile active sunt oxidate si atacate de microorganisme).
Acest fapt a facut ca utilizarea aloei sa fie limitata numai la zonele unde planta creste in mod natural.
Cu toate acestea, traditiile diferitelor popoare mentioneaza efectul vindecator extraordinar al plantei de aloe si ofera metode empirice de conservare a principiilor active continute in planta.
Dintre acestea mentionam medicina populara romaneasca care cunoaste un remediu naturist din aloe (varianta care creste in regiunea temperata) macerata in miere si vin, remediu folosit cu succes in numeroase afectiuni digestive si ca revitalizant in diferite tipuri de convalescente.
